opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

mărșuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: mărșui] (Rar) Mărșăluire.

MĂRȘUI, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.

MĂRȘUI, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.

marșui v vz mărșui

mărșui [At: POLIZU / V: (2) mar~ / Pzi: ~esc / E: marș + -ui] 1 vi A mărșălui. 2 vt (Reg; c. i. ființe; îf mărșui) A izgoni spunându-i: „marș !”.

mărșăluĭésc și mărșuĭésc v. intr. (d. marș; rus. marširovátĭ, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg în marș militar.

Ortografice DOOM

mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, 3 sg. mărșuiește, imperf. 1 mărșuiam; conj. prez. 1 sg. să mărșuiesc, 3 să mărșuiască

mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, imperf. 3 sg. mărșuia; conj. prez. 3 să mărșuiască

mărșui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, imperf. 3 sg. mărșuia; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșuiască

Sinonime

mărșuire s.f. (milit.) mărșăluire.

MĂRȘUIRE s. (MIL.) mărșăluire. (~ trupelor.)

MĂRȘUI vb. v. mărșălui.

mărșui vb. IV. intr. (milit.; despre soldați) a mărșălui, <reg.> a marșirui, a mărșuli.

MĂRȘUI vb. (MIL.) a mărșălui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)

Tezaur

MĂRȘUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m ă r ș u i. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. - V. mărșui.

MARȘUÍ vb. IV v. mărșui.

MĂRȘUI vb. IV. 1. Intranz. A mărșălui. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. De loc dar am și pornit, Toată noaptea am mărșuit. RETEGANUL, TR. 70. 2. T r a n z. (Regional; atestat în forma marșui; complementul indică ființe) A izgoni (spunîndu-i marș !). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. L-o marșuit ca pi-un cîni. ib. – Prez. ind.: mârșuiesc. – Și (2) marșui vb, IV. – Marș + suf. -ui.

Intrare: mărșuire
mărșuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărșuire
  • mărșuirea
plural
  • mărșuiri
  • mărșuirile
genitiv-dativ singular
  • mărșuiri
  • mărșuirii
plural
  • mărșuiri
  • mărșuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mărșui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărșui
  • mărșuire
  • mărșuit
  • mărșuitu‑
  • mărșuind
  • mărșuindu‑
 singular plural
  • mărșuiește
  • mărșuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărșuiesc
 (să)
  • mărșuiesc
  • mărșuiam
  • mărșuii
  • mărșuisem
a II-a (tu)
  • mărșuiești
 (să)
  • mărșuiești
  • mărșuiai
  • mărșuiși
  • mărșuiseși
a III-a (el, ea)
  • mărșuiește
 (să)
  • mărșuiască
  • mărșuia
  • mărșui
  • mărșuise
plural I (noi)
  • mărșuim
 (să)
  • mărșuim
  • mărșuiam
  • mărșuirăm
  • mărșuiserăm
  • mărșuisem
a II-a (voi)
  • mărșuiți
 (să)
  • mărșuiți
  • mărșuiați
  • mărșuirăți
  • mărșuiserăți
  • mărșuiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărșuiesc
 (să)
  • mărșuiască
  • mărșuiau
  • mărșuiră
  • mărșuiseră
marșui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărșuire, mărșuirisubstantiv feminin

mărșui, mărșuiescverb

etimologie:
  • Marș + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.