6 definiții pentru mărăndău

Explicative DEX

mărăndău sm [At: T. PAPAHAGI, M. 225 / Pl: ~ăi / E: ns cf mărădui, morândău] (Mar) Copil nelegitim.

Sinonime

MĂRĂNDĂU s. v. bastard, copil din flori.

mărăndău s.m. (reg.) v. Bastard. Băiat din flori. Copil din flori.

mărăndău s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.

Arhaisme și regionalisme

mărăndắu, s.m. v. mărândău.

Tezaur

MĂRĂNDĂU s. m. (Prin Maram.) Copil nelegitim. Cf. T. PAPAHAGI, M. 225, DR. VII, 396. - Pl.: mărăndăi. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r ă d u i, m o r î n d ă u.

Intrare: mărăndău
mărăndău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăndău
  • mărăndăul
  • mărăndău‑
plural
  • mărăndăi
  • mărăndăii
genitiv-dativ singular
  • mărăndău
  • mărăndăului
plural
  • mărăndăi
  • mărăndăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)