mărturisanie sf [At: (a. 1724). IORGA, S. D. XII, 26 / Pl: ~ii / E: mărturisi + -anie] 1 (Înv) Mărturie (8). 2 (Bis; rar) Spovedanie.

MĂRTURISANIE, mărturisanii, s. f. (Învechit) Spovedanie. Dacă îl prinde stăpînirea mai înainte de mărturisanie și de călugărie? GALACTION, O. I 250.

mărturisanie (înv.) (-ni-e) s. f., art. mărturisania (-ni-a), g.-d. art. mărturisaniei; pl. mărturisanii, art. mărturisaniile (-ni-i-)

mărturisanie s. f. (sil. -ni-e), art. mărturisania (sil. -ni-a), g.-d. art. mărturisaniei; pl. mărturisanii, art. mărturisaniile (sil. -ni-i-)

MĂRTURISANIE s. v. declarație, depoziție, mărturie, mărturisire.

mărturisanie s.f. 1 (relig.; rar) v. Confesiune. Mărturisire. Spovadă. Spovedanie. Spovedire. Spovedit¹. 2 (jur.; înv.) v. Declarație. Depoziție. Mărturie. Mărturisire.

mărturisanie s. v. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE.

MĂRTURISÁNIE s. f. 1. (Învechit) Mărturie (2). Nu ne-au slobozit pă nici unul păn' n-am adus carte de la vameș de la Cîineni și de la săteni, cu mărturisanie (a. 1 724). IORGA, S. D. XII, 26. Mărturisaniia Barbului Grumezea ce știe de mărturiseaște pentru scrisorile munților Sarăcinul (a. 1768). BUL. COM. IST. II, 262. 2. (Bis. ; rar) Spovedanie. Cf. COSTINESCU. Dacă îl prinde stăpînirea mai nainte de mărturisanie și de călugărie?. . . Să intre în biserică. . . să îngenunche. GALACTION, O. 250. – Pl.: mărturisanii. – Mărturisi + suf. -anie.