măroșie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: măros + -ie] (Înv; Ban) 1 Mândrie. 2 Îngâmfare. 3 Aroganță.

măroșie s.f. (înv. și reg.) 1 v. Amor-propriu. Aroganță. Deșertăciune. Fală. Fudulie. Infatuare. Înfumurare. Îngâmfare. Mândrie. Orgoliu. Prezumție. Prezumțiozitate. Semeție. Suficiență. Trufie. Vanitate. 2 v. Aplomb. Aroganță. Impertinență. Insolență. Ireverență. Îndrăzneală. Măgărie. Necuviință. Neobrăzare. Nerușinare. Obrăznicie. Prezumție. Semeție. Sfruntare. Trufie. Tupeu.

MĂROȘIE s.f. (Ban.) Mîndrie. Meroshiĕ. Superbia. AC, 353. Etimologie: măros + suf. -ie. Vezi și măros, măroși. Cf. b u i e c e al ă, buiecie, buiecitură (1), f ă l i e (2), f ă l o ș i e, h i c i m ă ș i e, z u z i e.

măroșie s.f. (reg.) mândrie, aroganță.

MĂROȘÍE s. f. (Învechit, prin Ban.) Mîndrie, îngîmfare, aroganță. Cf. ANON. CAR., CDDE. – Măros + suf. -ie.