mărgărită sf [At: ȘEZ. XV, 96 / V: (reg) ~intă, mărgărită, margarintă / Pl: ~te / E: mgr μαργαρίτα] 1 (Bot; pop; șîc ~-aurată, ~-de-câmp) Margaretă (Chrysanthemum leucauthemum). 2 (Bot; pop) Bănuți (Bellis perennis). 3 (Bot; pop) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis). 4 (Ent; Mun) Buburuză (Cocchinella septempunctata).

MĂRGĂRITĂ s. f. v. margaretă.

mărgărită f. 1. mărgăritar: crescuse și ’nflorise o mică mărgărită AL.; 2. pl. plantă din fam. compuselor cu cotor înalt și cu flori late, cultivată uneori ca decorativă (Chrysanthemum leucanthemum). [Lat. MARGARITA]. V. înșiră-te-mărgărite.

*mărgărítă f., pl. e (d. mărgărit, după fr. marguerite). Ochĭu bouluĭ (tătăișă, aurată), o plantă erbacee din familia compuselor cu floarea ca tufănica saŭ ca romănița, albă saŭ alt-fel (leucánthemum vulgáre saŭ chrisánthemum leucánthemum).

margaretă sf [At: TOPÎRCEANU, B. 44 / V: (reg) mărgăr~, (înv) mărgherită / Pl: ~te / E: fr marguerite, ger Margarete] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, având pe margine petale lungi, albe Si: aurată, (reg) mărgărită, ochiul-boului, roman, romaniță-mare, tătăișă (Chrysanthemum leucanthemum).

margarintă sf vz mărgărită

margarită sf vz mărgărită

mărgăretă sf vz margaretă

mărgărintă sf vz mărgărită

mărgărit [At: (a. 1641) BV I, 115 / V: (pop) ~int, (reg) ~ălit / Pl: ~e, ~uri / E: gr μαργαρίτης cf lat margaritum] 1 sn (Îvp) Perlă folosită ca podoabă. 2 a (Îla) De ~ Încrustat cu perle. 3 sn (Fig) Lucru de mare valoare, prețios. 4 sn (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 5 a (Pop; d. copaci) Împodobit cu flori ca de mărgăritar (8). 6 sn (Bot; reg) Vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus). 7 sn (Ent; Mun) Buburuză (Coccinella septempunctata).

mărgherită sf vz margaretă

AURAT I. adj. p. AURA. II. AURATĂ (pl. -ate) sf. 🌿 – MĂRGĂRITĂ [lat. auratus].

MARGARETĂ, margarete, s. f. Plantă din familia compozeelor avînd inflorescența în centru, cu flori mici, galbene, strînse, iar pe margine flori cu o corolă lungă albă (Chrysanthemum Leucanthemum). Din treacăt, ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. – Variantă: mărgărită (CAZIMIR, L. U. 23, NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MĂRGĂRIT², -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit. Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.

MARGARETĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

MARGARETĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)

MARGARETĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite

mărgărită (margaretă; insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgăritei; pl. mărgărite

mărgărită (plantă, insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgăritei; pl. mărgărite

mărgărită s. f., pl. mărgărite

margaretă s. f., g.-d. art. margaretei; pl. margarete

margaretă s. f., g.-d. art. margaretei; pl. margarete

margaretă s. f., pl. margarete

CHRYSANTHEMUM L., CRIZANTEMĂ, TUFĂNICĂ, MARGARETĂ, fam. Comvositae. Gen originar din Asia, Africa, Europa, peste 150 spiecii, anuale și perene, plante erbacee, subfrutescente sau arbuști, 0,20-1,50 m înălțime. înflorește din mai-noiemb. și chiar tot timpul anului aplicând lumină artificială și alte tratamente. Tulpină robustă, erectă, ramificată, foliată. Frunze alterne, ovate, incize pînă la penatifide, cele superioare adesea întregi. Flori (foliolele involucrului cu marginile membranoase, sînt imbricate) dispuse în capitule terminale cu diametru de diferite mărimi.

Chrysanthemum leucanthemum L. (syn. Leucanthemum vulgare Lam.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitule simple (cca 4 cm diametru) formate în centru din flori tubuloase, galbene, hermafrodite și flori ligulate pe margine, albe, femele. Frunze tulpinale sesile, amplexicaule, întregi, serate, oblonge sau liniare, cele radicale pețiolate, oblong-spatulate, erecte, crenate. Plantă erbacee, perenă (cca 70 cm înălțime), glabră sau păroasă, cu tulpini drepte, ramificate în formă de tufă.

Chrysanthemum maximum Ram. (syn. Leucanthemum maximum DC.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitul (cca 7 cm diametru) în vîrful unei tije drepte, flori mari, albe, cu centrul galben. Frunze mari, cărnoase, lucioase, netede. Plantă vivace, cca 90 cm înălțime (Pl. 21, fig. 124).

margaretă, margarete s. f. (er.) vulvă.

MĂRGĂRITĂ s. v. bănuț, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, crizantemă, dumitriță, margaretă, părăluță, tufănică, vaca-domnului.

mărgărită s.f. I (bot.) 1 (pop.; și mărgărită-aurată, mărgărită-de-câmp) v. Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). 2 (reg.) v. Bănuț. Părăluță (Bellis perennis). 3 (reg.) v. Crizantemă. Dumitrită. Tufanică. Tufanită (Chrysanthemum indicum). 4 (reg.) v. Ochiul-boului (v. ochi¹) (Callistephus chinensis). II (entom.; reg.) v. Boul-Domnului (v. bou). Boul-lui-Dumnezeu (v. bou). Buburuză. Vaca-Domnului (v. vacă) (Coccinella septempunctata).

mărgărită s. v. BĂNUȚ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CRIZANTEMĂ. DUMITRIȚĂ. MARGARETĂ. PĂRĂLUȚĂ. TUFĂNICĂ. VACA-DOMNULUI.

MARGARETĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).

margaretă s.f. 1 (bot.) Chrysanthemum leucanthemum; <pop.> mărgărită, mărgărită-aurată, mărgărită-de-câmp, <reg.> aurată (v. aurat²), iarba-junghiului (v. iarbă), iarba-tăieturii (v. iarbă), ochiul-boului (v. ochi¹), roman¹, romaniță-mare, salomii-galbene (v. salomie), tătăișă¹, tufănică. 2 (anat.; arg.) v. Vulvă.

mărgărit², -ă adj. (pop.; despre copaci) v. Înflorit.

mărgărit¹ s.n. I (înv. și pop.) v. Mărgăritar. Perlă. II (bot.) 1 (pop.) v. Cerceluși (v. cerceluș). Lăcrimioară. Mărgăritar. Mărgăritărel (Convallaria majalis). 2 (reg.) v. Mărgăritar. Vâsc. Vâsc-de-stejar. Vâsc-de-stejari (Loranthus europaeus). III (entom.; reg.) v. Boul-domnului (v. bou). Boul-lui-Dumnezeu (v. bou). Buburuză. Vaca-Domnului (v. vacă) (Coccinella septempunctata).

MARGARETĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).

mărgărită, mărgărite, s.f. (pop.) 1. margaretă. 2. mărgăritar.

MĂRGĂRITĂ s. f. 1. (Popular) Numele mai multor plante din familia compozeelor: a) (și în sintagmele mărgărită aurată, ȘEZ. XV, 96, mărgărită de cîmp, BARCIANU) margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). BRANDZA, FL. 284, cf. GRECESCU, FL. 316, PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 134, ENC. AGR.; b) bănuți (Bellis perennis). DDRF, cf. BARCIANU, PAMFILE, DUȘM. 388 ; c) ruși-de-toamnă (Callislephus chinensis). Cf. TDRG. Iată în fine mărgărite aster care ne aduc aminte de Faust. NEGRUZZI, S. I, 101. Fînul de leandră, de mărgârintă,. . . se mișca ușor în valuri, ca o pînză îmbrebenată cu flori. DELAVRANCEA, S. 59. Viața caldă-n ierburi lungi palpită. . . Ca și-n plâpîndul fir de mărgărită. CAZIMIR, L. U. 23. 2. (Entom. ; prin Munt.) Buburuză (Coccindla septempunctala). MARIAN, INS. 106, cf. ENC. AGR., ALR II 4366/705. - Pl.: mărgărite. – Și: (regional) mărgăríntă, mărgărită (MARIAN, INS. 106, 108, ALEXI, W., TDRG), margaríntă (MARIAN, INS. 106,108) s. f. – Din m. gr. μαργαρίτα.

MARGARÉTĂ s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, iar pe margine flori cu o corolă lungă, albă; aurată, (regional) mărgărită (1), roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare (Chrysanthemum leucanthemum). Și din treacăt, ici și colo, să culegi. . . Margarete, scînteietoare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Purta batistă albă la buzunarul de la piept, o margaretă la butonieră și ochelari de soare. V. ROM. iulie 1954, 77. - Pl.: margarete. - Și: (regional) mărgărétă (VICIU, S. GL.), (învechit) mărgherítă (COSTINESCU) s. f. – Din fr. marguerite, germ. Margarete.

MARGARÍNTĂ s. f. v. mărgărită.

MARGARÍTĂ s. f. v. mărgărită.

MĂRGĂRÉTĂ s. f. v. margaretă.

MĂRGĂRÍNTĂ s. f. v. mărgărită.

MĂRGHERÍTĂ s. f. v. margaretă.