mărcătură sf [At: LEXIC REG. 104 / V: marcat~ / Pl: ~ri / E: marca + -ătură] (Buc; Mol) 1 Porțiune de pădure însemnată spre a fi tăiată. 2 Porțiune de pădure de unde au fost tăiați copacii și au rămas cioturile.

marcatură sf vz mărcătură

mărcătură, mărcături, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere.

MĂRCĂTÚRĂ s. f. (Prin vestul Bucov. și nord-vestul Mold.) Porțiune de pădure însemnată spre a fi tăiată (LEXIC REG. 104) sau de unde au fost tăiați copacii și au rămas cioturile (A V 7, 31). - Pl.: mărcături. – Și: marcatúră s. f. LEXIC REG. 104. – Marca + suf. -ătură.

MARCATURĂ s. f. v. mărcătură.