opțiuni
11 definiții pentru mărceț

Explicative DEX

mărceț sm [At: COTEANU, PL. 30 / V: mar~, mâr~, mur~ / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) Rodul-pământului (Arum maculatum).

mărcéț m. (cp. cu bg. máčec, mac de cîmp). Trans. Cocoșoaĭcă.

marceț sm vz mârceț

mârceț sm vz mărceț

murceț sm vz mărceț

mârceț m. Tr. Bot. rodu-pământului. [Origină necunoscută].

Sinonime

MĂRCEȚ s. v. rodul-pământului.

mărceț s.m. (bot.; reg.) v. Rodul-pământului (v. rod1) (Arum maculatum).

mărceț s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

Tezaur

MĂRCÉȚ s. m. (Bot. ; regional) Rodul-pămîntului (Arum maculatum). Cf. COTEANU, PL. 30, LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 205, DDRF, BRANDZA, FL. 463, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL. - Pl.: mărceli. – Și: mîrcéț (GHEȚIE, R. M. BARCIANU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U.), marcéț (COTEANU, PL. 30, BARONZI, L. 137), murcéț (CIHAC, II, 205, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W.) s. m. - Etimologia necunoscută.

MARCÉȚ s. m. v. mărceț.

Intrare: mărceț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărceț
  • mărcețul
  • mărcețu‑
plural
  • mărceți
  • mărceții
genitiv-dativ singular
  • mărceț
  • mărcețului
plural
  • mărceți
  • mărceților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârceț
  • mârcețul
plural
  • mârceți
  • mârceții
genitiv-dativ singular
  • mârceț
  • mârcețului
plural
  • mârceți
  • mârceților
vocativ singular —
plural —
murceț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marceț
  • marcețul
plural
  • marceți
  • marceții
genitiv-dativ singular
  • marceț
  • marcețului
plural
  • marceți
  • marceților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)