2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

mălătări v vz măltări

măldări2 v vz măltări

măltări vt [At: H XVIII, 307 / V: ~lăt~, ~ldă~, ~tori / Pzi: ~resc, 3 măltăre / E: maltăr] 1 (Trs; Ban) A acoperi cu un strat de mortar Si: a tencui. 2 A da cu măltoritură Si: a murui (1). 3 (Mol; fig) A bruftui.

măltori v vz măltări corectat(ă)

Sinonime

MĂLTĂRI vb. v. lipi, murui, tencui, vărui.

măltări vb. IV. tr. (constr.; reg.) 1 (compl. indică pereții unei case țărănești) v. Lipi. Murai. 2 (compl. indică pereți, ziduri, tavane etc.) v. Tencui.

măltări vb. v. LIPI. MURUI. TENCUI. VĂRUI.

Arhaisme și regionalisme

măltărít, -ă, măltăriți, -te, adj. (reg.) Tencuit; văcălit. – Din măltări.

măltărí, măltăresc, (măltărui), v.t. (reg.) A tencui (pereții casei); a văcăli, a murui. – Din maltăr „mortar” + suf. -ui (MDA).

Tezaur

MĂLĂTĂRÍ vb. IV v. măltări.

MĂLDĂRÍ2 vb. IV v. măltări.

MĂLTĂRÍ vb. IV. Tranz. (Transilv. și Ban.) A acoperi cu un strat de mortar, a tencui (H XVIII 307, ALR II/I h 240, A I 12, 20, 21, 22, 26, 35, III 2, 17, 18, LEXIC REG. 119) ; a da cu măltoritură, a m u r u i (ALRM II/I h 279, LEXIC REG. 119) ; (prin Mold.) a bruftui (H I 20, 21, 35). Lingură (sau palmă) de măltăril v. l i n g u r ă. - Prez. ind.: măltăresc; pers. 3 și: măltăre (ALR II/I h 240/362). – Și: măltorí (ALR II/I h 240), măldărí (ib., A I 20, 21, 35), mălătărí (alr II/I h 240/47) vb. iv. – V. maltăr.

MĂLTORÍ vb. IV v. măltări.

Intrare: măltărit
măltărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măltărit
  • măltăritul
  • măltăritu‑
  • măltări
  • măltărita
plural
  • măltăriți
  • măltăriții
  • măltărite
  • măltăritele
genitiv-dativ singular
  • măltărit
  • măltăritului
  • măltărite
  • măltăritei
plural
  • măltăriți
  • măltăriților
  • măltărite
  • măltăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: măltări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măltări
  • măltărire
  • măltărit
  • măltăritu‑
  • măltărind
  • măltărindu‑
singular plural
  • măltărește
  • măltăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măltăresc
(să)
  • măltăresc
  • măltăream
  • măltării
  • măltărisem
a II-a (tu)
  • măltărești
(să)
  • măltărești
  • măltăreai
  • măltăriși
  • măltăriseși
a III-a (el, ea)
  • măltărește
(să)
  • măltărească
  • măltărea
  • măltări
  • măltărise
plural I (noi)
  • măltărim
(să)
  • măltărim
  • măltăream
  • măltărirăm
  • măltăriserăm
  • măltărisem
a II-a (voi)
  • măltăriți
(să)
  • măltăriți
  • măltăreați
  • măltărirăți
  • măltăriserăți
  • măltăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măltăresc
(să)
  • măltărească
  • măltăreau
  • măltări
  • măltăriseră
mălătări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măltori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mălătări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măltori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)