5 definiții pentru măieț

Explicative DEX

măieț sn [At: ALR II, 3373/157 / Pl: ~e / E: mai2 + -eț] 1-12 (Reg; șhp) Mai2 (1, 9, 11-12) Si: (reg) măior (1-12), măiug (1-12), măiugel (1-12), măiuș (1-12), măiuț (1-12). 13 (Reg) Tindeche la războiul de țesut.

Sinonime

MĂIEȚ s. v. tindeche.

măieț s.n. (tehn.; la războiul de țesut; reg.) v. Tindeche.

măieț s. v. TINDECHE.

Tezaur

MĂIÉȚ s. n. (Regional) Diminutiv al lui m a i2. 1. Cf. mai2 (II 1) (Vînători-Sighișoara). ALR II 3 373/157. 2. Cf. m a i2 (II 2). Cf. ALRM II/I h 412, A II 12. 3. Tindeche (la războiul de țesut). Cf. ALRM SN I h 305. – Pl.: măiețe.Mai2 + suf. -eț.

Intrare: măieț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măieț
  • măiețul
  • măiețu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măieț
  • măiețului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)