MĂIESTREȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. – Măiestru + suf. -ește.

măiestrește av [At: ODOBESCU, S. I, 399 / E: măiestru + -ește] (Nob) Cu măiestrie, artistic.

MĂIESTREȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ește.

MĂIESTREȘTE adv. (Rar) Cu măiestrie, cu artă, iscusit, dibaci. Straturi de cărămidă... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn. ODOBESCU, S. I 388.

MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.

măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47^v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.

MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

MĂIESTRI, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.

A MĂIESTRI ~esc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.

măiestrește adv.

măiestri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, 3 sg. măiestrește, imperf. 1 măiestream; conj. prez. 1 sg. să măiestresc, 3 să măiestrească

măiestri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, imperf. 3 sg. măiestrea; conj. prez. 3 să măiestrească

măiestri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestresc, imperf. 3 sg. măiestrea; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestrească

MĂIESTRI vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

măiestri vb. IV. intr. (înv.; despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.) v. Complota. Conjura. Conspira. Unelti.

măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.

MĂIESTRÉȘTE adv. (Neobișnuit) Cu măiestrie, artistic. Clădită cu straturi de cărămidă roșie ce se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I, 388. – Măiestru + suf. -ește.

MĂIESTRÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit, rar) A face intrigi, a unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scâpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măestrind. DOSOFTEI, V. S. octombrie 47^r/34. ◊ T r a n z. (Complementul indică intriga în discuție) Multe asupra mea măestriră, ce toate de zavistie le feaceră. id. ib. ianuarie 40^r/20. 2. Refl. (Învechit, rar) A deveni înțelept, iscusit. Și să înmulți învățătura lui So[lo]mon foarte. . . și să măestri mai mult decît toți oamenii. BIBLIA (1 688), 245¹/57. 3. T r a n z. (Astăzi mai ales livresc) A lucra cu măiestrie (4), a executa cu artă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29. Obiecte de artă, adică. . . toate sculpturile sau săpăturile măiestrite în piatră, lemn, metaluri și altele. ODOBESCU, S. II, 94, cf. 234. Boticelli întristatul, Mult vestitul florentin. . . Măiestrit-a fin minunea Idealului apus. PETICĂ, O. 36. ◊ Intranz. (în context figurat) Pe șantierul ăsta, de scînduri și lumini, Cu tîrnăcopul vorbei și flacăra privirii, Să măiestrim la jocul durerii și-al iubirii. DEȘLIU, G. 21. 4. Tianz. (Rar) A inventa ; a descoperi, a născoci. Cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU. – Prez. ind.: măiestresc. – V. măiestru.