măgăiață f. Mold. V. mogăndeață.

măgăĭáță, V. mogîldeață.

mogîndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.

măgăiață, măgăiețe, s.f. (reg.) mogâldeață.