5 definiții pentru măcinic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
măcinic1 sm [At: REV. CRIT. III, 159 / Pl: ~ici / E: măcina] (Reg) Persoană venită la moară pentru măcinat. corectat(ă)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
măcinic, măcinici, s.m. (reg.) om venit la moară să macine.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Măcinic v. Moise Măcinic.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Moise Măcinic (sec. 18), sfânt mărturisitor, preot în Sibiel din „mărginimea Sibiului”, hirotonit în Buc. de mitropolitul Neofit în 1746. Ridicându-se împotriva unirii cu Roma, a fost întemnițat la Sibiu 17 luni și eliberat cu condiția de a nu mai sluji ca preot. În 1752, a făcut parte, împreună cu Nicolae Oprea din Săliște, din delegația care a prezentat împărătesei Maria Tereza o plângere a credincioșilor ortodocși din sudul Transilvaniei, cerându-se drepturi pentru Bis. ortodoxă, pentru care au fost aruncați în închisoarea de la Kufstein, unde a și murit. A fost canonizat împreună cu preotul Ioan de la Galeș în iunie 1992 și sărbătoriți la 21 octombrie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCINÍC1 s. m. (Regional) Persoană venită la moară pentru măcinat. La moară sînt mulți măcinici. REV. CRIT. III, 159. - Pl.: măcinici. – De la măcina.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |