mâșc sm [At: GCR I, 365/36 / Pl: ? / E: cf alb musk] (îvr) Catâr.

mișcóĭ și mușcóĭ m., pl. tot așa (augm. d. vsl. mĭskŭ, fem. mĭska, a. î.; bg. mŭska, rus. mesk; alb. mušk). Vechĭ. Catîr. – Și mîșc. Fem. -oaĭe, pl. tot așa. În Ps. S. 31, 9, și mujdei, ceĭa ce pare o greșeală.

MÎȘC s. m. (Învechit, rar) Catîr. No fiți ca cai[i] și ca mîșcul ce ei n-au înțelegirea, cu frîu și cu zăbale tragi fălcile lor (a. 1710). GCR I, 365/36. - Pl.: ? – Cf. alb. m u š k.