MÂRLĂNIE, mârlănii, s. f. (Fam.) Atitudine, comportare, afirmație etc. de mârlan. – Mârlan + suf. -ie.

mârlănie (fam.) s. f., art. mârlănia, g.-d. art. mârlăniei; (fapte) pl. mârlanii, art. mârlăniile (desp. -ni-i-)

mârlănie (fam.) s. f., art. mârlănia, g.-d. art. mârlăniei; pl. mârlănii, art. mârlăniile

MÂRLĂNIE s. v. mitocănie.

mârlănie s.f. bădărănie, grobianism, grobienie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, indistincție, mahalagism, mitocănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, neeleganță, nepolitețe, vulgaritate, <livr.> beotism, <rar> incivilitate, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> mocofanie, mocofanism, țopârlănie, țopenie, <fam.; deprec. sau peior.> țărănie, țărănism, <reg.; deprec. sau peior.> modorănie, <fig.> necioplire, rusticitate, <fig.; rar> cruditate, <fig.; pop. și fam.> porcărie, <fig.; înv. și reg.> porcie, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtănie, <fig.; înv.> grosime. Mârlănia este respinsă de oamenii de bun-simț.

MÎRLĂNIE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)