mârcezi [At: POLIZU / V: mar~, mălce, măr~, melce / Pzi: ~zesc / E: mârced] 1-2 vir (Reg; d. plante) A se ofili. 3-4 vir (D. lemne) A putrezi. 5-6 vir (Reg) A slăbi. 7 vt (Trs) A zdrobi.

marced, ~ă sn, a vz mârced

marcezi v vz mârcezi

mălced, ~ă a, s vz mârced

mălcez, ~ă a, s vz mârced

mălcezi v vz mârcezi

mărced, ~ă s, a vz mârced

mărcezi v vz mârcezi

mâlced, ~ă s, a vz mârced

mâlcez, ~ă s, a vz mârced

mâlcid, ~ă s, a vz mârced

mârced, ~ă [At: KLEIN, D. 6 / V: mar-, mălced, mălcez, măr~, mâlced, mâlcez, mâlcid, ~rcid, mer~ / E: ml marcidus, -a, -um] 1 (Reg) a (D. plante) Veșted. 2 a (D. lemne) Umed și putregăios. 3 a (D. persoane) Slab. 4 a (D. persoane) Stors de puteri. 5 a (D. persoane) Ramolit. 6 a Buimăcit de somn. 7 a (Reg) Neglijent. 8 a (Reg) Murdar. 9 a (D. mâncăruri și cărnuri) Care începe să se altereze. 10 s (Trs) Scarlatină. 11 s (Trs) Pojar. 12 s Vărsat de vânt. 13 s Boală a iepelor, a vitelor sau a oilor, nedefinită mai îndeaproape. 14 s (Ape; reg) Materie galbenă, cleiosă și amară care se găsește printre celulele fagurilor de miere.

mârcid, ~ă s, a vz mârced

melcezi v vz mârcezi

merced, ~ă a, s vz mârced

MÎRCED, -Ă, mîrcezi, -de, adj. (Regional) 1. (Despre plantele erbacee) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) îmbibat cu apă, gata să putrezească. 2. Fig. (Despre oameni) Uscățiv, sleit de puteri, slab, deșirat.

mârced a 1. veșted: flori mârcede; 2. putred; 3. fig. moleșit, stors de puteri. [Lat. MARCIDUS].

mérced, V. mîrced.

mîlced, V. mîrced.

mîrced și mîlced, -ă adj. (cp. cu lat. márcidus, veșted, și rom. vilced și cofleșesc. V. Wld. la fraceo și Bern. la morky). Rar. Vîlced, cam ud: lemne mîlcede. Veșted. Lînced. Leneș, puturos. – Și mérced. La Del. mîrcav (de orig. sl.). V. nemerced.

vîlced, -ă adj. (cp. cu it. vincido, moale. V. mîrced, gîlfed). Est. (rev. I. Crg. 7, 154). Călîŭ, cam umed, nu destul de uscat, vorbind de lemnele de foc (în Nț. mîlced). Serbia ș. a. Vînăt, stricat. – Și crînced (Ĭașĭ, Meh.): lemne crîncede. V. jilav.

mârced (reg.) adj. m., pl. mârcezi; f. mârcedă, pl. mârcede

mârced (reg.) adj. m., pl. mârcezi; f. mârcedă, pl. mârcede

mârced adj. m., pl. mârcezi; f. sg. mârcedă, pl. mârcede

mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.

mârcezi vb. IV. (reg.) 1 intr., refl. (în opoz. cu „a se îngrășa”; despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Slăbi. 2 refl. (despre plante, părți ale lor, vegetație) v. Fana. Îngălbeni. Muri. Ofili. Păli². Pieri. Trece. Usca. Veșteji. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică corpuri ori materii organice, lucruri obținute din astfel de materii etc.) v. Descompune. Putrezi. Strica.

MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.

MÂRCED s. v. pojar, rujeolă.

mârced, -ă adj., s.n. (reg.) I adj. 1 (în opoz. cu „dolofan”, „plin”; mai ales despre fața oamenilor) v. Slab. Slăbănog. Slăbit. Tras. Uscățiv. 2 (med., med. vet.; despre ființe) v. Bolnăvicios. Maladiv. 3 (despre plante, părți ale lor, vegetație) v. Clorotic. Fanat. Galben. Îngălbenit. Ofilit. Pălit². Trecut. Uscat². Veșted. Veștejit. 4(despre corpuri sau materii organice, despre lucruri obținute din astfel de materii etc.) v. Descompus. Putred. Putrezit. Stricat II s.n. (med.) 1 v. Scarlatină. 2 v. Pojar. Rujeolă. v. Varicelă. Vărsat-de-vânt.

mîrced adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂȚIV.

mîrced s. v. POJAR. RUJEOLĂ.

mârcezi, mârcezesc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veșteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.

MÁRCED, -Ă adj., s. n. v. mîrced.

MARCEZI vb. IV v. mîrcezi.

MĂLCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.

MĂLCEZ, -Ă adj., subst. v. mîrced.

MĂLCEZÍ vb. IV v. mîrcezi.

MĂRCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.

MĂRCEZl vb. IV v. mîrcezi.

MELCEZÍ vb. IV v. mîrcezi.

MÉRCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.

MÎRCED, -Ă adj., subst. I. Adj. (Regional) (Despre plante) Veșted, ofilit. Cf. CIHAC, I, 157, LM, DDRF, CDDE, PASCU, S. 65, DR. X, 430, GIUGLEA, U. 69, ROSETTI, L. R. I, 160. 2. (Despre lemne) Umed și putregăios. Lemne mîlcede. SCRIBAN, D., cf. ȘEZ. III, 71. 3. (Despre persoane) Slab, uscățiv, bolnăvicios; stors de puteri, vlăguit; ramolit. Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., PASCU, S. 65, DR. XI, 228, 229. Și pă cuscra o văzui cam marcedă, te pomenești c-o ia după cuscru cu blăni la vale. CV 1951, nr. 11, 37. ♦ Buimăcit, amețit de somn. Cf. POLIZU, BARCIANU, RĂDULESCU-CODIN. 4. Neglijent, murdar, neîngrijit. Com. din BRAȘOV. 5. (Despre mîncăruri și cărnuri) Care începe să se altereze. Cf. DR. X, 430. II. Subst. (Transilv.) 1. Nume dat mai multor boli infecțioase de copii: a) scarlatină. VICIU, GL. ; b) pojar. DR. X, 425; c) vărsat. ALRM I/I h 160. 2. Boală a iepelor (LB), a vitelor (KLEIN, D. 6, 230, CIHAC, II, 514, LM) sau a oilor (PAȘCA, GL., CADE), nedefinită mai de aproape. III. Subst. (Apic.; regional) Materie galbenă, cleioasă și amară care se găsește printre celulele fagurilor de miere. Cf. PAȘCA, GL. Dușmani [ai albinelor]: viespii. . . cari fac mălcedu (codăciorii) și albinele streine. CHEST. VI 14/32, cf. 153/32, 35. – Pl.: mîrcezi, -de. – Și: mîrcid, -ă (ȘEZ. III, 71), mîlced, -ă, mîlcez, -ă (KLEIN, D. 6, 230, LB, POLIZU, CIHAC, II, 254, DR. X, 425, ALR I/I h 160), mîlcid, -ă (ȘEZ. III, 71), mărced, -ă (POLIZU, CIHAC, I, 157, DDRF, LM), márced, -ă, mérced, -ă (GIUGLEA, U. 69, RĂDULESCU-CODIN), mălced, -ă, mălcez, -ă (PAȘCA, GL., CADE, GIUGLEA, U. 63, 67) adj., subst. – Lat. marcidus, -a, -um.

MÎRCEZI vb. IV. 1. I n t r a n z. și r e f l. (Regional; despre plante) A se ofili, a se veșteji. Florile marcezesc de mare căldură. LM, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. ♦ (Despre lemne) A putrezi (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. II 387/258. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Regional) A slăbi, a se vlăgui. Cf. POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ȘEZ. VI, 101. ◊ T r a n z. Lenea și somnul marcezesc corpul și mintea. LM. 4. T r a n z. (Prin Transilv.) A strivi, a zdrobi. I-o melcezît carnea de pe oase. CV 1950, nr. 4, 40. – Prez. ind.: mîrcezesc. Și: mărcezí (DDRF), marcezí, mălcezí (ȘEZ. VI, 101, CHEST. II 387/ 258), melcezi vb. IV. – V. mîrced.