mâlcomiși vt [At: BIBLIA (1688), 587¹/30 / V: mil~ / Pzi: ~șesc / E: mâlcomiș] (Îvr) 1 A supune. 2 (Pex) A pedepsi.

milcomiși v vz mâlcomiși

mîlcomișésc v. tr. Vechĭ. Fac să tacă.

mâlcomiși, mâlcomișesc, vb. IV (înv.) a supune, a smeri, a pedepsi.

MILCOMIȘÍ vb. IV v. mîlcomiși.

MÎLCOMIȘÍ vb. IV. T r a n z. (învechi rar) A supune, a smeri; p. ext. a pedepsi. încăleca-voi pre Efraim, mălcomiși-voi pre luda, BIBLIA (1 688), 587¹/30. ◊ R e f l. p a s. Omul fără de leage se va milcomiși (c a p ă t ă o s î n d a B 1938). BIBLIA (1 688), 435¹/8. - Prez. ind.: mîlcomișesc. - Și: milcomiși vb. IV. – V. mîlcomiș.