mâhneală sf [At: DOSOFTEI, PS. 253/9 / Pl: ~eli / E: mâhni + -eală] (Îvr) Întristare.

MÂHNEALĂ s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.

mâhneală s.f. (înv.) v. Amar. Amărăciune. Amărâre. Întristare. Mâhnire. Necaz. Nefericire. Nemângâiere. Of. Supărare. Tristețe.

mîhneală s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEȚE.

MÎHNEALĂ s. f. (Învechit, rar) Mîhnire. De mîhneală n-am putut grăi cuvinte. DOSOFTEI, PS. 253/9. - Pl.: mîhneli. – Mîhni + suf. -eală.