MUZICOTÉCĂ, muzicoteci, s. f. Colecție de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din fr. musicothèque.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUZICOTÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de piese muzicale. 2) Încăpere specială dotată pentru audierea muzicii. /<fr. muzicotheque
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUZICOTÉCĂ s. f. colecție de piese muzicale; mobilă în care se păstrează; încăpere pentru audiții muzicale. (< fr. musicothèque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
muzicotécă s. f., pl. muzicotéci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
muzicotécă s.f. (muz.) Colecție de piese muzicale ◊ „Muzicoteca pentru toți.” Pr.R.TV 7 X 79 p. 3. ◊ „Muzicoteca pentru toți.” Pr.R.TV 14 X 84; v. și Sc. 25 IV 80 p. 4 (din fr. musicothèque; DMC 1978, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink