muzicografie smf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr musicographie] Totalitate a studiilor consacrate muzicii.

MUZICOGRAFIE s.f. Totalitatea studiilor care se ocupă cu muzica. [Gen. -iei. / < fr. musicographia].

MUZICOGRAFIE s. f. totalitatea studiilor consacrate muzicii. (< fr. musicographie)

muzicografie (desp. -co-gra-) s. f., art. muzicografia, g.-d. muzicografii, art. muzicografiei

*muzicografie (-co-gra-) s. f., art. muzicografia, g.-d. muzicografii, art. muzicografiei

muzicografie s. f., g.-d. art. muzicografiei

MUZICO- „melodie, muzică”. ◊ gr. mousike „muzică” > fr. musico-, it. id., germ. musiko- > rom. muzico-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., totalitate a studiilor care se ocupă cu muzica; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază istoria, estetica și teoria muzicii; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru muzică; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a audițiilor muzicale în scop terapeutic.