MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUZICALITÁTE f. Caracter a ceea ce este muzical; armonie. ~ea limbii. /<fr. musicalité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MUZICALITÁTE s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muzicalitáte s. f., g.-d. art. muzicalității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink