MUTABILITATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

mutabilitate sfs [At: SANDU-ALDEA, S. 128 / E: fr mutabilitè, lat mutabilitas, -atis] (Rar) 1-3 Însușire de a fi mutabil (1-3).

MUTABILITATE s. f. Însușirea de a fi mutabil. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -atis.

MUTABILITATE s. f. Însușirea de a fi mutabil.

MUTABILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este mutabil. ♦ Proprietate a materiei vii de a produce mutații (2). [Cf. lat. mutabilitas, fr. mutabilité].

MUTABILITATE s. f. însușirea de a fi mutabil. ◊ proprietate a materiei vii de a produce mutații (3). (< fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

MUTABILITATE f. 1) Caracterul a ceea ce este mutabil. 2) Proprietate a materiei vii de a produce schimbări. /<fr. mutabilité, lat. mutabilitas, ~atis

mutabilitáte f. (lat. mutabilitas, -átis). Caracteru de a fi mutabil: mutabilitatea soarteĭ.

mutabilitate (rar) s. f., g.-d. art. mutabilității

mutabilitate (rar) s. f., g.-d. art. mutabilității

mutabilitate s. f., g.-d. art. mutabilității

MUTABILITATE s. f. (Rar) însușirea de a fi mutabil. În formarea speciilor elementare nouă, mutațiunile au loc în orice direcție . . . Mutabilitatea se ivește periodic. SANDU-ALDEA, S. 128, cf. DL, DM, DN. – Din fr. mutabilité, lat. mutabilitas, -tis.