2 intrări

59 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșuroi, mușinoi, mușiroi, mușunoi s. n.] – Lat. mus araneus.

MUȘUROI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșuroi, mușinoi, mușiroi, mușunoi s. n.] – Lat. mus araneus.

mușuroi2 [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi1] 1 vi A face mușuroaie1 (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.

mușuroi1 sn [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșunoi, moș~, (îrg) ~șinoi, ~șiroi, ~șoroi, (reg) ~unoi / Pl: ~oaie / E: ml mus araneus] 1 (Ban; Trs) Cârtiță (Talpa europaea). 2 Moviliță formată din pământul pe care îl aruncă la suprafața solului cârtițele, furnicile etc., când își sapă coridoarele subterane. 3 Cuib de furnici. 4 Totalitate a furnicilor care trăiesc într-un mușuroi (3) Si: furnicar. 5 Moviliță de pământ făcută la baza tulpinii unor plante de cultură, pentru a le feri de vânt, de buruieni sau de alți agenți dăunători și pentru a le favoriza dezvoltarea și productivitatea Si: cuib. 6-7 (Reg) Ridicătură (mică) de pământ Si: dâmb, movilă (1), deal (mic). 8 Moviliță ridicată peste nivelul solului dimprejur, servind ca semn de hotar. 9 (Reg) Strat de legume. 10-11 (Pan; udp „de”) Grămadă (mică).

MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.

MUȘUROI1, mușuroaie, s. n. (Și în forma mușunoi) 1. Moviliță formată din țărîna pe care furnicile, cîrtițele și alte animale o aruncă la suprafața solului, cînd își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar. Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. ◊ Fig. Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132. 2. Grămăjoară de pămînt care este adunată la rădăcina unor plante, pentru a le sprijini, a le feri de îngheț etc. 3. (Rar) Ridicătură mică de pămînt; moviliță. Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177. – Variante: (regional) moșinoi (CREANGĂ, A. 133), moșiroi (DUNĂREANU, CH. 87), moșuroi (STĂNOIU, C. I. 173), moșoroi (PAS, L. I 287, DELAVRANCEA, S. 16), mușinoi (NEGRUZZI, S. II 247, SEVASTOS, C. 99), mușiroi (EMINESCU, O. I 132), mușunoi (ȘEZ, I 72) s. n.

MUȘUROI ~oaie n. 1) Moviliță de pământ pe care o fac cârtițele sau furnicile în locul unde își au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prășitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus

A SE MUȘUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

A MUȘUROI ~iesc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

MOȘINOI s. n. v. mușuroi1.

MOȘIROI s. n. v. mușuroi1.

MOȘOROI s. n. v. mușuroi1.

MOȘUROI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINOI s. n. v. mușuroi1.

MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROI1 s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNOI s. n. v. mușuroi1.

moșinoiu (mușunoiu) n. Mold. moșoroiu: moșinoaie de furnici CR. [V. mișuì].

moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].

moșoroiu n. grâmădire de pământ făcută de furnici sau de agricultori. [V. mișuì].

mușunoiu n. Mold. moșoroiu: de când era [!] mici ca mușunoaie Carpații urieși AL. [V. mișuì].

moșoróĭ și mușuróĭ (Munt.) și moșinóĭ și -unóĭ (Mold. Trans.) n., pl. oaĭe (lat. mus aráneus, un fel de guzgan de cîmp, d. mus, guzgan, și aráneus, painjin; vit. pv. musaragno; fr. [d. lat. mus aránea], musaraigne; sp. musaraña, pg. musaranho. Întîĭ s’a zis *musărîĭ [ca rîĭe d. aránea], apoĭ [pin schimbare de sufix] musăroĭ și [pin asimilarea vocalelor și infl. luĭ mișun, mușin], moșoroĭ ș. a. La început s’a aplicat acest nume cîrtițeĭ [cp. cu it. toporagno, d. lat. talpa, cîrtiță, și aránea, painjin; cp. și cu pr. taupo, „cîrtiță” și „mus araneus”], apoĭ movilițeĭ de pămînt făcute de ĭa. La mișun, „hîrcĭog”, numele a trecut de la „grămăgĭoară” la „hîrcĭog”). Moviliță de pămînt făcută de cîrtițe și de furnicĭ saŭ și de oamenĭ (ca semn).

moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușuroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, 3 sg. mușuroiește, imperf. 1 mușuroiam; conj. prez. 1 sg. să mușuroiesc, 3 să mușuroiască

mușuroi2 s. n., pl. mușuroaie

mușuroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască

mușuroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘUROI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cârtițe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.) 5. mușuroi înierbat v. marghilă.

MUȘUROI vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

MUȘUROI s. v. cârtiță, sobol.

mușuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

MUȘUROI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cîrtițe.) 2. furnicar. (Un ~ plin de furnici.) 3. cuib. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.) 4. mogîldeață, (reg.) măguiață. (Un ~ pe un teren șes.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușuroi (mușuroaie), s. n.1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moșoroi, moșunoi, moșinoi.Mr. șumuroñu. Creație expresivă, pornind de la miș- „ideea de furnicar”, cf. mișuna „a furnica, a forfoti”, mișună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mișui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în același fel, Pușcariu 1098 și REW 5620 pornesc de la mișuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicații sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. mușuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face mușuroi); mușuroit, s. n. (mușuroire).

Intrare: mușuroi (s.n.)
mușuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiul
  • mușuroiu‑
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiului
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiul
  • moșinoiu‑
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaiele
genitiv-dativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiului
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiul
  • moșiroiu‑
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiului
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaielor
vocativ singular
plural
mușoroi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiul
  • moșoroiu‑
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiului
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaielor
vocativ singular
plural
moșuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiul
  • moșuroiu‑
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiului
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiul
  • mușinoiu‑
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiului
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiul
  • mușunoiu‑
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiului
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaielor
vocativ singular
plural
mușiroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiul
  • mușiroiu‑
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiului
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaielor
vocativ singular
plural
Intrare: mușuroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușuroi
  • mușuroire
  • mușuroit
  • mușuroitu‑
  • mușuroind
  • mușuroindu‑
singular plural
  • mușuroiește
  • mușuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiesc
  • mușuroiam
  • mușuroii
  • mușuroisem
a II-a (tu)
  • mușuroiești
(să)
  • mușuroiești
  • mușuroiai
  • mușuroiși
  • mușuroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuroiește
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroia
  • mușuroi
  • mușuroise
plural I (noi)
  • mușuroim
(să)
  • mușuroim
  • mușuroiam
  • mușuroirăm
  • mușuroiserăm
  • mușuroisem
a II-a (voi)
  • mușuroiți
(să)
  • mușuroiți
  • mușuroiați
  • mușuroirăți
  • mușuroiserăți
  • mușuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroiau
  • mușuroi
  • mușuroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușiroi
  • mușiroire
  • mușiroit
  • mușiroitu‑
  • mușiroind
  • mușiroindu‑
singular plural
  • mușiroiește
  • mușiroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiesc
  • mușiroiam
  • mușiroii
  • mușiroisem
a II-a (tu)
  • mușiroiești
(să)
  • mușiroiești
  • mușiroiai
  • mușiroiși
  • mușiroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușiroiește
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroia
  • mușiroi
  • mușiroise
plural I (noi)
  • mușiroim
(să)
  • mușiroim
  • mușiroiam
  • mușiroirăm
  • mușiroiserăm
  • mușiroisem
a II-a (voi)
  • mușiroiți
(să)
  • mușiroiți
  • mușiroiați
  • mușiroirăți
  • mușiroiserăți
  • mușiroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroiau
  • mușiroi
  • mușiroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșuroi
  • moșuroire
  • moșuroit
  • moșuroitu‑
  • moșuroind
  • moșuroindu‑
singular plural
  • moșuroiește
  • moșuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșuroiesc
(să)
  • moșuroiesc
  • moșuroiam
  • moșuroii
  • moșuroisem
a II-a (tu)
  • moșuroiești
(să)
  • moșuroiești
  • moșuroiai
  • moșuroiși
  • moșuroiseși
a III-a (el, ea)
  • moșuroiește
(să)
  • moșuroiască
  • moșuroia
  • moșuroi
  • moșuroise
plural I (noi)
  • moșuroim
(să)
  • moșuroim
  • moșuroiam
  • moșuroirăm
  • moșuroiserăm
  • moșuroisem
a II-a (voi)
  • moșuroiți
(să)
  • moșuroiți
  • moșuroiați
  • moșuroirăți
  • moșuroiserăți
  • moșuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșuroiesc
(să)
  • moșuroiască
  • moșuroiau
  • moșuroi
  • moșuroiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușuroi, mușuroaiesubstantiv neutru

  • 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186. DLRLC
    • format_quote Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote figurat Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
  • 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). DEX '09
    sinonime: grămadă
  • 4. regional rar Ridicătură mică de pământ. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177. DLRLC
etimologie:

mușuroi, mușuroiescverb

  • 1. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.