musul sn [At: (a. 1715). ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc Musul] (Înv) Muselină.

musul n. muselină: musuluri de Rumeli FIL. [Turc. MOSUL].

musúl, V. muselină.

moșaliu sm vz muselină

mus sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 146 / Pl: muși / E: fr mousse] Elev marinar.

muselină sf [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: muselin sn, muslin sn, ~sulim sn, (îrg) moșalim sn, ~sulin sn, mușulin sn, (înv) ~sul~ / Pl: ~ne / E: pn muslin, tc muslin, fr mousseline, it mussoline] 1 Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie. 2 Stofă de lână foarte fină și subțire Si: tulpan. 3-4 (Lpl) Varietăți de muselină (1-2) Si: (gmr) mul², (înv) musul.

musulim sn vz muselină

musulin sn vz muselină

musulină sf vz muselină

MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse].

MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse)

MUS muși m. Elev marinar. /<fr. mousse

*muselínă f., pl. e (fr. mousseline, d. it. mussolina și mussolino, dim. d. mússolo, muselină, turc. ar. mosuli, d. Mosúl, un oraș din Mesopotamia; engl. [d. fr.] muslin). Un fel de pînză foarte supțire de bumbac, de lînă saŭ de matasă. – Vechĭ mosul și musúl, pl. urĭ (turc. mosúl). În Trans. mușulin (ung. muselin).

mus s. m., pl. muși

mus s. m., pl. muși

mus s. m., pl. muși

MUSUL s. v. muselină.

musul s. v. MUSELINĂ.

musul, musuluri, s.n. (înv.) pânză de bumbac foarte fină; stofă foarte subțire; muselină.

Mușu, -l v. Muș 1, 4.