hermină sf [At: ȘĂINEANU / V: er~ / Pl: ~ne / E: fr hermine] 1 Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna Si: hermelină, (îrg) cacom (1), (reg) helge (1), (Mustela erminea). 2 Blană prelucrată de hermină (1) Si: hermelină (2), (îrg) cacom (2), (reg) helge (2). 3 Haină lucrată din blană de hermină (1).

NEVĂSTUICĂ (pl. -ce) sf. 1 dim. iron. NEVASTĂ: Să rămîie între noi: Serdarul e însurat C’o ~ coz! (ALECS.) ¶ 2 🐒 Mic animal carnivor, cu blana roșcată pe spinare, albă pe pîntece, care umblă noaptea și atacă găinile, mușcînd uneori și vitele (Mustela vulgaris) (🖼 3336): cînd se ivește o ~, i se pune o furcă și un fus, ca să fugă, să nu muște vitele (GOR.).

NEVĂSTUICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

HERMINĂ, hermine, s. f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge (Mustela erminea). ♦ Blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. – Din fr. hermine.

HERMINĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. și Bucov.) helge. (Blană de ~.)

NEVĂSTUICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuță, nevestea, neviscă.