ceapă sf [At: BIBLIA (1688), 101/2 / Pl: cepe / E: ml caepa] 1 Plantă erbacee leguminoasă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică, verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, în umbele globulare (Allium cepa) Si: (gmț) slănină-de-post, brânză sârbească. 2 (Prc) Bulb al cepei (1). 3 (Pex) Bulb al altor plante. 4 (Îe) Lapte de ~ Suc al cepei (1), întrebuințat în medicina populară. 5 (Îe) Nu plătește (sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o ~ degerată (rar, coaptă) Nu are nici o valoare. 6 (Pop; îe) A mânca o ~ degerată A nu reuși. 7 (Îe) L-a făcut ~ cu apă L-a făcut de râs. 8-9 (Îe) Cu ochii cât ~pa (sau ~pele) Cu ochii larg deschiși (de mirare). 10-11 (Îae) Cu ochii umflați (de plâns). 12 (Bot; îc) ~de-apă Ceapă cultivată prin răsad și recoltată în anul în care s-a semănat (Allium cepa). 13 (Bot; îc) ~-blândă Praz (Allium porum). 14 (Bot; îc) ~-boboloașă Soi de ceapă (1) nedefinit mai îndeaproape. 15 (Bot; îc) ~pa-câinelui Ceapă-de-mare. 16 (Bot; îc) ~-câinească Porumbel. 17 (Bot; îc) ~pa-ciorii Mică plantă cu bulb, cu flori galbene Si: scânteiuță (Gageapratensis). 18 (Bot; îae) Plantă cu bulb, cu flori albastre Si: viorea (Muscari comosum).19 (Bot; îae) Zambilă (Muscari tenuiflorum). 20 (Bot; îae) Porumbel (Muscari botroydes). 21 (Bot; îae) Bălușcă (Ornythogallum gussonei). 22 (Bot; îae) Brândușă-de-toamnă (Colchitum autumnale). 23 (Bot; îae) Planta Hyacynthus comosus. 24 (Îe) A mâncat ~pa-ciorii A fi nebun. 25 (Bot; îc) ~-ciorească, ~-lungă Plantă bulboasă, cu flori alburii Si: cepșoară (Allium fistulosum). 26 (Bot; îae) Turtă. 27 (Bot; îae) Zambilă (Hyacyntus comosus). 28 (Bot; îc) ~-de-mare Plantă bulboasă, cu flori alburii, ai cărei bulbi sunt folosiți ca medicament diuretic Si: ~pa-câinelui (Urginea maritima sau Scilla maritima). 29 (Bot; îc) ~-de-vară Plantă ierboasă, din familia liliaceelor, cu tulpina groasă, cilindrică, înaltă de un metru și cu frunze până la mijloc, cu doi bulbi principali înconjurați de numeroși bulbioli și flori rozacee-liliachii, în mari umbele (Allium ampeloprosum). 30 (Bot; îc) ~-franțuzească Hașmă (Allium asvalonicum). 31 (Bot; îc) ~-lunguiușă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 32 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-de sămânță Arpagic (Allium schoenoprasum). 33 (Bot; îc) ~-rea Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). 35 (Fig; înv; irn) Ceas mare, demodat.

muscar² sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 118 / Pl: ~i / E: muscă + -ar, cdp fr mouchard] (Îvr) Agent secret.

muscar¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (1-11) ~i, (12-13) ~e / E: muscă + -ar] 1 sm (Șîc ~-negru) Pasăre cu aripile negre și cu pieptul alb (Muscicapa hypoleuca). 2 sm (Șîc ~-gulerat) Pasăre cu pene albe în jurul gâtului (Muscicapa albicollis). 3 sm (Om; șîc ~-cenușiu, ~-sur) Gelat (Muscicapa striata). 4 sm (Îc) ~-mic (sau ~-roșu, ~-roșietic) Pasăre cu penele brane-cenușii și cu barba, gușa și partea superioară a pieptului de culoare portocalie Si: gelat-roșiatic (Muscicapa parva). 5 sm Insectă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală, cu aripile negre, acoperite cu peri și care se hrănește cu musculițe sau cu păduchi de frunze Si: (reg) ciubotăraș, doftor, doftoroaie, gândac-de-salcă (Cantharis fusca). 6 sm (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga carnaris). 7 sm (Reg) Musculiță care servește ca momeală. 8 sm (Rar) Pescar cu undița care folosește ca momeală muște (1). 9 sm (Reg) Apicultor. 10 sm (Reg) Brad atacat de insecte. 11 sm (Bot; Trs) Burete-pestriț (Acuanita muscaria). 12 sn (îvr) Apărătoare de muște (1). 13 sn (Înv) Polog pentru țânțari.

muscări [At: ALR II, 95 / Pzi: ~resc / E: ddr muscărie] (Reg) 1 vr A se apăra de muște (1). 2 vt (Fig) A necăji, a sâcâi.

mușcare sf [At: MAIOR, P. 57/7 / Pl: ~cări / E: mușca] 1 Înfigere a dinților în ceva Si: mușcat¹ (1), mușcătură (1). 2 Apucare cu dinții sau cu ciocul Si: mușcat¹, mușcătură (2). 3 Rănire a cuiva prin apucare cu dinții Si: mușcat¹ (3), mușcătură (3).

zambilă sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~¹, zâmbil¹ sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă. corectat(ă)

zambilă s.f. (bot.) 1 (și zambilă de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, ornamentală, perenă, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu florile albe, roz, albastre sau violete, plăcut mirositoare, crescute în ciorchini mari la vîrful tulpinii, care se cultivă ca plantă decorativă (Hyacinthus orientalis). Au început să apară... flori de primăvară: zambilele (SADOV.). ◊ Compar. O fi fost ea ca zambila Dar mersei mai mult cu sila (PARAS.). ◊ Fig. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini (VOIC.). 2 (și zambilă-de-cîmp) Viorea (Scila biofilia). • pl. -e. /<tc. zümbül.

GEALAT, GELAT sm. 1 Calău, gîde (🖼 2325): un gealat, c’o izbutiră de topor, îi sbură capul de pe umeri (VLAH.); Ⓕ: Ah! lacomă moarte, gelat mult cumplit, Mi-ai răpit soția... (STAM.); doi gealați m’au dus la beciu de piatră (DLVR.) ¶ 2 Băn. 🐙 = MUSCAR [tc. ğellad].

CEAPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințînd ca nadă muște. Cercăm. Asta-i numaidecît datoria muscarilor. SADOVEANU, V. F. 80. 2. Pasăre migratoare de mărimea privighetorii, cu penajul sur-închis pe spate și alb-murdar pe abdomen; se hrănește cu insecte pe care le prinde din zbor ca rîndunica (Muscicapa striata). 3. Insectă de formă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre, acoperite cu peri; se hrănește cu musculițe (Telephorus fuscus).

MUȘCARE, mușcări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a mușca și rezultatul ei; mușcătură. Șarpele... de multe ori te primejduiește prin mușcarea lui. PAS, L. I 133.

CEAPĂ cepe f. 1) Plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescențe dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentație. ◊ ~ de sămânță arpagică. A nu face nici (cât) o ~ degerată a nu valora nimic. ~a-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate și flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepa

MUSCAR ~i m. 1) Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu penele de culoare cenușie, cu ciocul și picioarele negre. 2) Insectă cu corpul lunguieț, roșiatic și cu aripile negre, care se hrănește cu musculițe. 3) Pescar cu undița, care folosește ca nadă insecte. /muscă + suf. ~ar

muscar m. pasăre ce se nutrește cu muște.

muscar s. m., pl. muscari

mușcare s. f., g.-d. art. mușcării; pl. mușcări

muscar s. m., pl. muscari

mușcare s. f., g.-d. art. mușcării; pl. mușcări

ceapă s. f., g.-d. art. cepei; pl. cepe

muscar s. m., pl. muscari

mușcare s. f., g.-d. art. mușcării; pl. mușcări

MUSCARI Mill., MUSCARI, fam. Liliaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Europa, Africa și Asia, pînă la 50 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (periant tubulos sau deseori globulos, pînă la 5 cm lungime, cu 6 lacinii foarte scurte, răsucite, 6 stamine, stil scurt cu stigmat cu 3 lobi, ovar cu 3 loji) scurt-pedunculate, unele slab parfumate, altele cu miros puternic, albe, galbene-verzui, albastre, albastre-violete, în racem terminal, pe un peduncul radical. Florile superioare deseori sterile. Frunze întregi mai lungi decît tulpina, liniare, verzi-deschis, la baza plantei. Fruct, capsulă.

MUSCÁR (< muscă) s. m. Pasăre insectivoră migratoare, care trăiește în Europa, Africa și Asia; are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre, iar penajul cenușiu cu galben-ruginiu (Muscicapa striata).

Muscari aestivale Bak. Specie care înflorește vara. Flori (perigon de cca 6 mm lungime cu dinți foarte mici) galbene, cca 35, în raceme scurt-pedunculate, îndepărtate, spre vîrf sesile și purpurii.

Muscari armeniacum Bak. Specie care înflorește primăvara. Flori mici, albastre. Frunze liniare. Crește repede și se întinde mult în grădină, pilcurile trebuiesc despărțite anual.

Muscari botryoides (L.) Mill. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori albastre, albastre-violete, în racem alungit, globulos-ovoide, pendulate; cele superioare drepte, sterile. Frunze liniar-lanceloate, drepte, caniculate, lungi de cca 18 cm, cam cît înălțimea pedunculului.

Muscari comosum Mill. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori lungi pînă la 1,5 cm dispuse în racem prelung, lung de 12 cm, avînd în partea inferioară flori fertile verzi, verzi-gălbui sau verzi-brunii, globuloase, în cea superioară flori sterile albastre, tubuloase, cu pedunculi albaștrii. Frunze liniare, caniculate, deseori 3-4, late de 2 cm, glauce, cca 35 cm lungime (cam cît pedunculul).

Muscari polyanthum Boiss. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-închis în racem dens (numai cîteva flori sterile), cu pedunculi îndepărtați. Frunze lat-liniare. Cca 20 cm înălțime.

Muscari racemosum (L.) Mill. Specie care înflorește primăvara tîrziu. Flori albastre, lungi 4 mm, aproape sferice, scurt-pedunculate, în racem scurt, tubulos, dispus terminal, pe uri peduncul înalt pînă la 20 cm. Frunze îngust-liniare, caniculate, lungi pînă la 25 cm și late 1-3 mm.

CEAPĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.

CEAPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămânță = arpagic, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuță; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepșoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.

MUSCAR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.

MUȘCARE s. mușcat.

MUSCAR s. (ORNIT.; Muscicapa striata) gelat.

MUȘCARE s. mușcat.

muscar², muscari, s.m. (înv.) agent secret.

muscări, muscăresc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi.

MUSCAR² s. m. (Neobișnuit) Agent secret, spion al poliției. In Paris oamenii poliției umblă în veșminte civile și sînt amestecați în toate societățile, nimeni necunoscîndu-i. Aceasta li cîștigă numele de muscari. CODRU-DRAGUȘANU, C. 118. – Pl.: muscari. – Muscă + suf. -ar, după fr. mouchard.

MUSCAR¹ s. m., s. n. 1. S. m. Numele mai multor păsări insectivore din familia muscica- pidelor: a) (și în sintagma muscar negru, SIMIONESCU, F. R. 138, DOMBROWSKI, P. 283) pasăre cu aripile negre și cu pieptul alb (Muscicapa hypoleuca). Cf. DOMBROWSKI, P. 283, BĂCESCU, PĂS. 115; b) (și ín sintagma muscar gulerat. DOMBROWSKI, P. 287) pasăre cu pene albe în jurul gîtului (Muscicapa albicollis). Cf. DOMBROWSKI, P. 287, BĂCESCU, PĂS. 115; (și în sintagmele muscar cenușiu, SIMIONESCU, F. R. 138, BĂCESCU, PĂS. 115, muscar sur, DOMBROWSKI, P. 281) gelat (Muscicapa striata). Cf. BĂCESCU, PĂS. 115. ◊ Muscar mic (sau roșu, roșietic) = pasăre cu penele brune- cenușii și cu barba, gușa și partea superioară a pieptului de culoare portocalie; gelat roșiatic (Muscicapa parva). Cf. DOMBROWSKI, P. 290, BĂCESCU, PĂS. 115. 2. S. m. Insectă lunguiață, de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală, cu aripile negre, acoperite cu peri și care se hrănește cu musculițe sau cu păduchi de frunze; (regional) ciubotăraș, doftor, doftoroaie, gîndac-de-salcă (Cantharis fusca). Cf. MARIAN, INS. 58, SIMIONESCU, F. R. 293. ♦ (Regional) Viermănar (Sarcophaga carnaris) (Ciocănești-Vatra Dornei). ALR II 6 575/365. ♦ (Regional) Musculiță care servește ca momeală (Ciocănești-Vatra Dornei). ALR II 6 245/365. 3. S. m. (Rar) Pescar cu undița care folosește ca momeală muște (1). Cf. SADOVEANU, V. F. 80. 4. S. n. (Învechit) Apărătoare de muște; polog pentru țînțari. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. 5. S. m. (Regional) Apicultor (Cîmpulung Moldovenesc). CHEST. VI 13/3. 6. S. m. (Regional) Brad atacat de insecte (Galu-Piatra Neamț). GLOSAR REG. 7. S. m. (Bot.; prin Transilv). Burete-pestriț (Amanita muscaria). Cf. PANȚU, PL. – Pl.: (1-3, 5-7) muscari și (4) muscare. – Muscă + suf. -ar.

MUSCĂRI vb. IV. (Regional) 1. R e f l. A se apăra de muște (I 1) (Scărișoara-Abrud). ALR II/95. 2. T r a n z. F i g. A se băga în sufletul cuiva (ca musca), a necăji, a sîcîi (Sîmboleni-Turda). COM. SAT. V, 30. Mai lasă-l în pace, nu-l tot muscări. ib. – Prez. ind.: muscăresc. – De la muscă.

MUȘCARE s. f. Acțiunea de a m u ș c a și rezultatul ei; mușcat¹ (1). Cf. mușca (1). Cenușa năpîrcii împotriva mușcârii ceii înveninate a scorpiei iaste leac. MAIOR, P. 57/7. Șerpile sunătoriu . . . a căruia mușcare aduce moarte. AR (1829), 16²/9. Veninul intră în trup nu numai mîncînd seau bînd lucruri înveninate, dară și prin mușcări seau împunsuri. ib. 43²/46. Șarpele . . . de multe ori te primejduiește prin mușcarea lui. PAS, L. I, 133. – Pl.: mușcări. – V. mușca.