muscărít, muscărítă, muscăríți, muscăríte, adj. (reg.) 1. pătat, murdărit de muște. (s.f.) loc la umbră ferit de muște, unde stau vitele la prânz.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

muscărí, muscărésc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink