mușamat sn [At: FIL. IV, 200 / Pl: ~e / E: rrm *musimata (pll *musipe)] (Arg; rar) Portofel.

musamat, musamaturi s. n. (intl.) portmoneu.

mușamat, mușamate, s.n. (reg.) cuvînt de alintare pentru un copil mic; frumos.

MUȘAMAT s. n. (Argotic, rar) Portofel. BUL. FIL. IV, 200, cf. BL VI, 156, VII, 136. – Pl.: mușamale. – Din țig. *mušimata (pl. lui *rnušipe).