MUSAÍP, musaipi, s. m. Înalt demnitar la curtea sultanului; confident al sultanului; consilier, sfetnic al domnitorului. – Din tc. musahip.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

musaíp (musaípi), s. m. – Consilier personal al sultanului. Tc. (arab.) musahib (Șeineanu, III, 87). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

musaíp s. m., pl. musaípi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink