opțiuni
  • info
14 definiții pentru musafiră

Explicative DEX

MUSAFIRĂ, musafire, s. f. (Rar) Femeie venită în vizită la cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; invitată. Musafirii și mai ales musafirele făceau haz. CARAGIALE, O. III 35. – Variantă: mosafiră (CARAGIALE, O. VII 22) s. f.

MOSAFIR, -Ă s. m. și f. v. musafir.

MOSAFIR, -Ă s. m. și f. v. musafir.

MUSAFIR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafir, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.

MUSAFIR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafir, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.

musafir, ~ă smf [At: (a. 1715) ARHIVAR. II, 25/14 / V: mos~, (reg) mois~, ~fer, ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: tc musafir] 1 Persoană venită în vizită în casa cuiva sau undeva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate Si: oaspete. 2 (Îe) Casa nemăturată ~i așteaptă Se spune despre un lucru care vine pe neașteptate, într-un moment nepotrivit. 3 (Rar) Persoană care vizitează pe cineva într-un spital, într-o închisoare etc. Si: vizitator. 4 (Reg) Nuntaș.

MOSAFIRĂ s. f. v. musafiră.

MUSAFIR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care vine în musafirie (la cineva sau undeva); oaspete. /<turc. musafir

Ortografice DOOM

musafiră s. f., g.-d. art. musafirei; pl. musafire

musafiră s. f., g.-d. art. musafirei; pl. musafire

musafiră s. f., g.-d. art. musafirei; pl. musafire

musafir

musafir.

Sinonime

MUSAFIR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut un ~ de seamă.)

MUSAFIR s. invitat, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~i de seamă.)

Arhaisme și regionalisme

MUSAFIR s. m. (Mold.) Oaspete. I-au venit un musafiriu. H 17792, 75r. Vino de-ți vezi mosafiriul. H 17792, 81r. Musafirii turci ce se afla în Iași. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mosafiriu (H 17792, 81r). Etimologie: tc. musafir. Cf. *o s p e c i a r, o s p e c i o i.

Intrare: musafiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musafiră
  • musafira
plural
  • musafire
  • musafirele
genitiv-dativ singular
  • musafire
  • musafirei
plural
  • musafire
  • musafirelor
vocativ singular
  • musafiră
  • musafiro
plural
  • musafirelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosafiră
  • mosafira
plural
  • mosafire
  • mosafirele
genitiv-dativ singular
  • mosafire
  • mosafirei
plural
  • mosafire
  • mosafirelor
vocativ singular
  • mosafiră
  • mosafiro
plural
  • mosafirelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

musafir, musafirisubstantiv masculin
musafiră, musafiresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: invitat oaspete
    • format_quote Musafirul a spus că, fiind obosit de atîta drum cît făcuse, are nevoie de odihnă. CARAGIALE, P. 127. DLRLC
    • format_quote Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii, cari veneau așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. DLRLC
    • format_quote Toderică... se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I 82. DLRLC
    • format_quote Musafirii și mai ales musafirele făceau haz. CARAGIALE, O. III 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.