MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăți cu dinții; a sfârteca; a sfâșia. 2) A mânca cu lăcomie, înghițind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MURSECÁ vb. v. atinge, bate, clefăi, învineți, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâșia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mursecá (múrsec, mursecát), vb. – A mușca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. Lat. morsicāre, din morsum (Pușcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar. – Der. mursecătură, s. f. (mușcătură); mîrsecăciune, s. f. (înv., stimul, tentație), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mursecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. mursécă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink