opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

murmuit sn [At: MUREȘANU, P. 170/4 / Pl: ~uri / E: murmui1] (îvr) Murmur (1)

MURMUI, murmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] – Onomatopee.

murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4).

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmui] – Onomatopee.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murmura, a șopti.

MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.

Ortografice DOOM

murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. murmui/murmuiesc, 3 sg. murmuie/murmuiește, imperf. 1 murmuiam; conj. prez. 1 sg. să murmui/să murmuiesc, 3 să murmuie/să murmuiască

!murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. murmuie/ murmuiește, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 să murmuie/să murmuiască

murmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murmuiesc, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. murmuiască

Sinonime

MURMUIT s. v. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon.

murmuit s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ȘOAPTĂ. ȘOPOT. ZVON.

MURMUI vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

murmui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Tezaur

MURMUIT s. n. (Învechit, rar) Murmur (1). Acolo șovăie rîul cu murmuitul său lin. MUREȘANU, P. 170/4. – V. murmui1.

MURMUI2 vb. IV v. mormăi1.

MURMUI1 vb. IV. I n t r a n z. (Învechit) (Despre ape, vînt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). Vitejilor războinici! frunza cînd vă suspină Și cînd astupat geme vîntul p'în boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie. HELIADE, O. I, 182. Vîntul nopții răspîndeșie Un profum îmbălsămit; Valul mării murmuieșle și se stinge adormit. BOLINTINEANU, P. I, 379. Eu trec pe valul ce murmuiește. Eu trec pe cîntul melodios, id. ib. II, 196. ◊ T r a n z. (În context figurat) Acolo unde-adie zefirul ambroziei, Prin arborii științei ce „Domnul, Domn” șoptesc; În liniștea adîncă a nevinovăției, La rîuri de lumină ce „Domn” iar murmuiesc. HELIADE, O. I, 190. 2. A murmura (3). (F i g.) Dar inima-ți înăsprită Murmuie și se-ndoiește, Lumina nu-ți e destulă, Cu ea nu te mulțumești. HELIADE, O. I, 93. – Prez. ind.: múrmui și murmuiesc. – Onomatopee.

Intrare: murmuit
murmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murmuit
  • murmuitul
  • murmuitu‑
  • murmuită
  • murmuita
plural
  • murmuiți
  • murmuiții
  • murmuite
  • murmuitele
genitiv-dativ singular
  • murmuit
  • murmuitului
  • murmuite
  • murmuitei
plural
  • murmuiți
  • murmuiților
  • murmuite
  • murmuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: murmui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuie
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmui
 (să)
  • murmui
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuie
 (să)
  • murmuie
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murmui
  • murmuire
  • murmuit
  • murmuitu‑
  • murmuind
  • murmuindu‑
 singular plural
  • murmuiește
  • murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiesc
  • murmuiam
  • murmuii
  • murmuisem
a II-a (tu)
  • murmuiești
 (să)
  • murmuiești
  • murmuiai
  • murmuiși
  • murmuiseși
a III-a (el, ea)
  • murmuiește
 (să)
  • murmuiască
  • murmuia
  • murmui
  • murmuise
plural I (noi)
  • murmuim
 (să)
  • murmuim
  • murmuiam
  • murmuirăm
  • murmuiserăm
  • murmuisem
a II-a (voi)
  • murmuiți
 (să)
  • murmuiți
  • murmuiați
  • murmuirăți
  • murmuiserăți
  • murmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • murmuiesc
 (să)
  • murmuiască
  • murmuiau
  • murmuiră
  • murmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murmui, murmui / murmui, murmuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.