MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MURGÚȚ s. v. murguleț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
murgúț adj. m., s. m., pl. murgúți; f. sg. murgúță, pl. murgúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink