MURAL, -Ă, murali, -e, adj. Aflat pe un zid; destinat să stea pe un perete. ◊ Pictură murală = pictură care, datorită tehnicii folosite (frescă, tempera etc.) aderă perfect la zidul pe care este executată. Hartă murală = hartă mare de atârnat pe perete. – Din fr. mural, lat. muralis.

mural, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 2 / Pl: ~i, ~e / E: fr mural, lat muralis] 1 (Arl; îs) Coroană ~ă Coroană ale cărei margini reprezintă zidurile unei cetăți. 2 Care se aplică sau se fixează pe perete servind ca ornament. 3 (Îs) Hartă ~ă Hartă mare care se atârnă pe perete. 4 Care consolidează și ornamentează un zid, un perete. 5 (Îs) Pictură ~ă Pictură care, datorită tehnicii folosite, aderă perfect la zidul pe care este executată. 6 Aflat pe un zid. 7 Destinat să stea pe un perete.

MURAL, -Ă, murali, -e, adj. Aflat pe un zid; destinat să stea pe un perete. ◊ Pictură murală = pictură care, datorită tehnicii folosite, aderă perfect la zidul pe care este executată. Hartă murală = hartă mare de atârnat pe perete. – Din fr. mural, lat. muralis.

MURAL, -Ă, murali, -e, adj. Aflat pe un zid, executat pe un zid; care se atîmă pe perete. Portret mural al lui Neagoie Basarab. ODOBESCU, S. I 391. Pictură murală = pictură făcută pe zid. Hartă murală = hartă mare de atîrnat pe perete.

MURAL, -Ă adj. Destinat să stea pe un perete. ◊ Pictură murală = pictură pe zid; hartă murală = hartă de atîrnat pe perete. [Cf. fr. mural, lat. muralis < murus – zid].

MURAL, -Ă adj. 1. aplicat, fixat pe un perete. ♦ pictură ~ă = pictură executată pe zid. 2. (despre plante) care crește pe ziduri. (< fr. mural, lat. muralis)

MURAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este aplicat pe un perete (sau pe un zid) ca ornament. Pictură ~ă. 2) Care se fixează pe perete; de perete. Hartă ~ă. Gazetă ~ă. /<fr. mural, lat. muralis

mural a. privitor la zid; hartă murală, hartă mare de atârnat pe un perete.

*murál, -ă adj. (lat. muralis, d. murus, zid). Relativ la zid. Plantă murală, plantă ruderală, care crește pe zidurĭ și ruine. Hartă murală, de atîrnat pe părete. Pictură murală, făcută pe un zid. Coronă murală, la Romanĭ, coronă în formă de zidurĭ oferită celuĭ ce se suise întîĭ pe zidurile uneĭ cetățĭ asediate.

mural adj. m., pl. murali; f. murală, pl. murale

mural adj. m., pl. murali; f. murală, pl. murale

mural adj. m., pl. murali; f. sg. murală, pl. murale

MURAL, -Ă adj. 1. (Arheol.; în sintagma) Coroană murală = coroană ale cărei margini reprezintă zidurile unei cetăți. Șeisprezece statui . . . colosale, cu coroane murale pe capete. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 92. 2. Care se aplică sau se fixează pe perete (servind ca ornament). Archeologii șerbi. . . constată dopotrivă legenda poporană și acea murală. HASDEU, I. C. I, 146. Portret mural al lui Neagoe Basarab. ODOBESCU, S. I, 391. lașul adormit. . . cu lumini brumate, ca vastele oglinzi murale ale palatelor părăginite. TEODOREANU, M. II, 169. Becurile de la cele trei candelabre se întunecară, nerâmînînd aprinse decît cele douăsprezece făclii murale. CĂLINESCU, S. 482. Sava Henția a mai lucrat și pictură murală, decorînd diferite case. CONTEMP. 1954, nr. 386, 1/6. Decorația murală e tot mai mult subordonată arhitecturii. ib. 1961, nr. 785, 6/4. ◊ Hartă murală = hartă (mare) care se atîrnă pe perete. Cf. DM, DN. 3. Care consolidează (și ornamentează) un zid, un perete. Pilaștrii murali formează soclul pe care se sprijină arhivoltele. OȚETEA, R. 258. – Pl.: murali, -e. – Din fr. mural, lat. muralis.