muntenos, ~oasă a [At: AR (1829), 1882/42 / Pl: ~oși, ~oase / E: muntean¹ + -os] (Înv) Muntos.

MUNTENOS adj. v. muntos.

muntenos adj. v. MUNTOS.

MUNTENOS, -OASĂ adj. (Învechit) Muntos. Locurile muntenoasă. . . au fost acoperite cu omăt de 4 și 5 palme. AR (1829), 188²/42, cf. 59¹/19. [Caprele] sînt sprintene. . . iubind mai ales locuri muntenoase și pietroase. J. CIHAC, I. N. 48/13. Acest județ are două regiuni bine determinate: regiunea muntenoasă. . . și regiunea de cîmp. I. IONESCU, P. 17. În aceste regiuni muntenoase nici paserile cerului n-au ce căuta, necum picior de om să fi călcat. id. M. 35, cf. id. d. 52, 142. – Pl.: muntenoși, -oase. – Muntean¹ + suf. -os.