muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: munte + -ar] (Trs) 1 Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune la munte Si: păstor. 2 Membru al familiei care merge zilnic la munte (1), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brânza etc.

MUNTAR, muntari, s. m. (Regional) Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte; baci.

MUNTAR, muntari, s. m. (Reg.) Bărbat care mulge oile sau vacile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din munte + suf. -ar.

muntar, muntari, s.m. (reg.) păstor, cel care merge zilnic la munte să mulgă vitele și să prepare brânza, untul.

MUNTAR s.. m. (Prin Transilv.) Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune (la munte 1), păstor; acela dintre membrii familiei care merge zilnic la munte (2), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brînză etc. Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 25. Muntarii. . . se adună peste zi și peste noapte la una din măietorile vecine, unde fierb laptele, aleg unt, fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438. – Pl.: muntari. – Munte + suf. -ar.