MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNIFICÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNIFICÉNT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNIFICÉNT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNIFICÉNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

munificént adj. m., pl. munificénți; f. sg. munificéntă, pl. munificénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink