14 definiții pentru municipiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium.

MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium.

municipiu sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 283 / Pl: ~ii / E: lat municipium] 1 (Înv; Trs) District. 2 Oraș mare care se bucură de o anumită autonomie în cadrul administrației de stat. 3 (Pex) Municipalitate (1). 4 (Pex) Sediu al municipalității 5 (Pex) Personal al municipalității (1). 6 Oraș roman din Italia sau din imperiu, care avea dreptul de autonomie în treburile interne.

MUNICIPIU, municipii, s. n. (În vechea organizare administrativă) Oraș mare, cu administrație proprie, bucurîndu-se de autonomie în cadrul administrației de stat.

MUNICIPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, avînd o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].

MUNICIPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium)

MUNICIPIU ~i n. Oraș mare care se impune prin importanță deosebită în viața economică, socială, politică și culturală a statului, având o administrație proprie. /<lat. municipium

municipiu n. nume dat de Romani orașelor din Italia supuse dominațiunii lor particulare.

*municípiŭ n. (lat. municipium, municipiŭ, d. munus, sarcină, obligațiune, dar, și capere, a lua. V. principiŭ). La Romani, oraș supus autoritățiĭ Romeĭ și care participa la drepturile cetățeneștĭ, dar se guverna singur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

municipiu [piu pron. pĭu] s. n., art. municipiul; pl. municipii, art. municipiile (desp. -pi-i-)

municipiu [piu pron. pĭu] s. n., art. municipiul; pl. municipii, art. municipiile (-pi-i-)

municipiu s. n. [-piu pron. -pĭu], art. municipiul; pl. municipii, art. municipiile (sil. -pi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: municipiu
municipiu substantiv neutru
  • pronunție: municipĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • municipiu
  • municipiul
  • municipiu‑
plural
  • municipii
  • municipiile
genitiv-dativ singular
  • municipiu
  • municipiului
plural
  • municipii
  • municipiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

municipiu, municipiisubstantiv neutru

  • 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.