MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNGÍU s. v. lumânărar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mungíu (mungíi), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mungíu s. n., art. mungíul; pl. mungíi, art. mungíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink