3 definiții pentru mundium
Explicative DEX
mundium sns [At: DN3 / P: ~di-um / E: ger Mundium] Putere și drept de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic.
MUNDIUM s.n. Puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic. [Pron. -di-um. / < germ. Mundium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUNDIUM s. n. puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic. (< germ. Mundium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mundium
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mundiumsubstantiv neutru
- 1. Puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic. DN
etimologie:
- Mundium DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.