MUNDÍR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUNDÍR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mundír s. n., pl. mundíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink