mumuliță sf vz mămuliță corectat(ă)

mămuliță sf [At: POLIZU / V: (reg) mum~ / Pl: -țe / E: mamă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Mămică (1-2).

MĂMULIȚĂ s. f. Mămucă. Cunosc iubirea ce ai pentru mămulița dumitale. ISPIRESCU, L. 126.

!mămuliță (pop.) s. f., g.-d. art. mămuliței

mămuliță (pop.) s. f., g.-d. art. mămuliței; pl. mămulițe

mămuliță s. f., g.-d. art. mămuliței; pl. mămulițe

mumulița ploii, păpușă, confecționată de către copii, din pământ sau cârpe, împodobită cu flori, lumânări și coji de ouă roșii; îngropată, este după trei zile dezgropată și azvârlită în apă. Textul este o invocație pentru ploaie, iar melodia un bocet* sau un fragment arhaic (alcătuit din câteva sunete), repetat până la terminarea textului poetic. Vechi rit de fertilitate, reminiscență a culturii stră-românești, m. a devenit astăzi, în unele sate din câmpia Dunării, joc de copii. V. caloianul; paparudă.

MĂMULIȚĂ s. v. măicuță, mămică.

mămuliță s.f. (pop.) v. Măicuță. Mămică.

mămuliță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

MUMULIȚĂ s. f. v. mămuliță.

MĂMULÍȚĂ s. f. (Popular) Mămică. Cf. POLIZU. Stăpîne, cunosc iubirea ce ai pentru mămulița d-tale. ISPIRESCU, L. 126, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ALR II/57, 769. - Pl.: mămulițe. – Și: (regional) mumulíță s. f. ALR II/57. – Mamă + suf. -uliță.