mumbaiegiu sn [At: (a. 1693) ȘIO II_?, 85 / V: (înv) bumb~ / Pl: ~gii / E: tc mubayaaci] (Ist) Comisar turc care organiza mumbaiaua Si: (rar) mubaiegi-aga.

mubaia sf vz mumbaia

bumbaiegiu s.m. v. mumbaiegiu.

mubaĭegíŭ și (ob.) mumbaĭegíŭ¹ n. (turc. mubaĭağy, din mübaĭe’ağy). Vechĭ. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și bumb-.^[1]

mumbaĭá, mumbaĭegíŭ, V. mub-.

mumbaiegiu (înv.) s. m., art. mumbaiegiul; pl. mumbaiegii, art. mumbaiegiii (desp. -gi-ii)

mumbaiegiu (înv.) s. m., art. mumbaiegiul; pl. mumbaiegii, art. mumbaiegiii (-gi-ii)

MUMBAIEGiU s. m. Comisar turc care organiza mumbaiaua; (rar) mubaiegi-aga. Banii mumbaiegiului ce au avut să ia. . . pentru chiria șeicelor de zahareaua împărătească (a. 1693). ȘIO II₂, 85. 15 000 tal. s-au dat la bumbaiegiul de la Silistra, plata șeicelor ce duc zahareaua împărătească la Beligrad (a. 1693). id. ib. Pînza de saci ce au venit ferman ca să dăm la mumbaiegiii de la Dîrstor și de la Rușciuc și de la Nicopole (a. 1693) id. ib., cf. TDRG. – Pl.: mumbaiegii. – Și: (învechit) bumbaiegiu s. m. – Din tc. mubayaaci.