multivocalitate, structură sonoră bazată pe concomitența a două sau a mai multor linii melodice [voci (2)] și care, opusă monodiei*, constituie expresia cea mai generală a formelor de polifonie*, omofonie* sau eterofonie*. Termenul germ. Mehrstimmigkeit a dobândit această accepție generalizată (Adler, Schneider) din motive de sistematică, în urma descoperirii unor forme variate de polif. pop. sau primitivă. În rusă, termenul (adj. многоголосыи) se leagă de polif. pop. spontană. În lb. rom., termenul a fost adoptat ca atare de Șt. Niculescu. Echivalente propuse: multisonoritate (Breazul), plurivocalitate (Cl. L. Firca), plurifonie (N. Rădulescu).