multiplicațiune sf vz multiplicație

MULTIPLICAȚIUNE s.f. v. multiplicație.

multiplicați(un)e f. înmulțire.

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.

multiplicație sf [At: DAS 54/25 / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: lat multiplicatio, -onis, ger Multiplikation, fr multiplication] (Înv) 1 (Mat) Înmulțire. 2-3 Reproducere (a unui animal sau) a unei plante.

MULTIPLICAȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare.

MULTIPLICAȚIE s.f. (Rar) Multiplicare. [Gen. -iei, var. multiplicațiune s.f. / cf. fr. multiplication, lat. multiplicatio].

MULTIPLICAȚIE s. f. multiplicare. (< fr. multiplication, lat. multiplicatio)

multiplicație (rar) (desp. -ti-pli-, -ți-e) s. f., art. multiplicația (desp. -ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (desp. -ți-i-)

multiplicație (rar) (-ti-pli-, -ți-e) s. f., art. multiplicația (-ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (-ți-i-)

multiplicație s. f. (sil. -pli-, -ți-e), art. multiplicația (sil. -ți-a), g.-d. art. multiplicației; pl. multiplicații, art. multiplicațiile (sil. -ți-i-)

multiplicație

multiplicație, -ții.

MULTIPLICAȚIE s. v. înmulțire, multiplicare.

multiplicație s. v. ÎNMULȚIRE. MULTIPLICARE.

MULTIPLICAȚIUNE s. f. v. multiplicație.

MULTIPLICAȚIE s. f. (Învechit) 1. (Mat.) Înmulțire. Acest feliul de socoteală să cheamă multiplicație sau înmulțire. DAS 54/25. Despre multiplicație sau înmulțirea numerilor. ȘINCAI, 21/11, cf. IORGOVICI, O. 46 28, LB, ASACHI, E. I, 10/18, NEGULICI, STAMATI, D., LAZARINI, M. 38/12, COSTINESCU, ALEXI, W. 2. (Învechit) Reproducere, înmulțire (a unui animal sau a unei plante). Multiplicațiunea plantelor. LM. – Pronunțat: -ți-e. – Pl.: multiplicații. - Și: multiplicațiune s. f. – Din lat. multiplicatio, germ. Multiplikation, fr. multiplication.