mulineu sn [At: DLR / Pl: ~ri / E: fr mouliné] Fir răsucit de mătase sau de bumbac, bine răsucit, folosit la brodat.

MULINEU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné].

MULINEU s. n. fir răsucit de mătase sau de bumbac. (< fr. mouliné)

MULINEU ~uri n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la broderii. /<fr. mouline

muline sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr moulinet] 1 (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă făcută cu spada sau cu floreta. 2 (Îe) A face ~uri A imprima unui baston sau unei săbii o mișcare de rotație rapidă.

MULINE s.n. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (spec.) făcută cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. [Var. mulinetă s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

MULINETĂ s.f. 1. Dispozitiv format dintr-un mic tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. Mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, servind la reglarea automată a pasului acesteia. ♦ Mică elice folosită la frînele aerodinamice de încercare. 3. Barieră rotativă la trecerile pietonilor. 4. V. muline. [Var. mulinet s.n. / < fr. moulinet].

MULINE s. n. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta). ♦ a face ŭri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. (< fr. moulinet)

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

MULINEU s. n. Fir răsucit de mătase sau de bumbac, folosit la brodat. – Pl.: mulineuri. – Din fr. mouliné.