mulgare¹ sf [At: CHEST. V, 40 / Pl: ~gări / E: mulge] (Reg) 1 Muls (1). 2 (Îlv) A băga (sau a da) oile pe ~ A mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. 3 Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls, și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului Si: (reg) mulsoare (2), mulsură (2). 4 Parte a staulului unde se închid oile și unde se trec apoi prin strungă pentru a fi mulse.

mulgáre f., pl. ărĭ (d. mulg). Oaĭe care dă lapte după ce ĭ-a murit mĭelu orĭ ĭ-a fost luat (sin. cu aplecătoare). – Pușcaru dă și forma mulzare (contaminată de mînzare), uzitată numaĭ la pl. V. păcuină.

MULGARĂ, mulgare, adj., s. f. (Reg.) (Oaie, vacă) mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

MULGARĂ, mulgare, adj. (Pop.; despre oi, vaci) Mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

MULGARĂ, mulgare și mulgări, adj. f. (Rar, popular; despre oi, vaci etc.) Mulgătoare. (Substantivat) Tamazlîcul numără 300 de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri, mulgarele într-unul și. cele a făta într-altul. I. IONESCU, D. 369.

!mulgară (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgări (oaie/vacă mulgară)

mulgară (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgare/mulgări

mulgară adj. f., s. f., pl. mulgare/mulgări

MULGARE s. v. mulgere, muls, mulsoare.

mulgare s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.

MULGARĂ adj. v. mulgătoare.

mulgară adj. v. MULGĂTOARE.

mulgáre, mulgări, s.f. (reg.) Oaie cu lapte; pecuină, mândzară: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o' de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – (reg.) Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi 1925). – Din mulge (< lat. mulgere) + -are.

mulgară, mulgare, adj. (pop.) 1. (despre oi, vaci) mulgătoare, care este mulsă, care se mulge. 2. muls. 3. cantitate de lapte de la o turmă. 4. parte a staulului unde se închid oile care apoi trec prin strungă pentru a fi mulse.

MULGARE¹ s. f. (Regional) 1. Muls. La mulgarea de la prînz au ieșit 5 găleți de lapte. CHEST. V/40. La prima mulgare oile nu mi-au dat atîta lapte. ib./49, cf. ib./54, 66, 69. ◊ E x p r. A băga (sau a da) oile pe mulgare = a mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. CHEST. V 12/65. 2. Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls (și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului); (regional) mulzare (3), mulsul măsurii (Secusigiu-Arad). CHEST. V 55/77a. Un proprietar de ex. cu 18 oi.. . trebuie să primească 6 mulgări. ib. 3. Parte a staulului unde se închid oile și de unde trec apoi prin strungă pentru a fi mulse (Chiuza-Năsăud). CHEST. V 8/18. Cînd am sosit la stînă, oile erau în mulgare. ib. – Pl.: mulgări. – De la mulge. Pentru sensul 2, cf. m u l s o a r e (2).

MULGARE² s. f. v. mulgar.