múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland))
Sursa: DER | Adăugată de tavi | Greșeală de tipar | Permalink

múie s. f. – (Arg.) Gură, plisc. Țig. mui (Graur 174; Juilland 169). Se folosește aproape exclusiv în forma art. și în expresii.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MÚIE s. v. gură.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

muie, mui s. f. (obs.) 1. gură. 2. contact sexual oral.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MUIÁ, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înmuia. ♦ Spec. A băga rufele în apă cu sodă sau cu săpun și a le ține câtva timp înainte de a le spăla. ♦ A întinge cu pâine sau cu mămăligă în sos, în grăsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scălda. 3. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, mai puțin consistent, mai puțin țeapăn. ◊ Expr. (Tranz.) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-și pierde puterile, a slăbi, a se moleși. ♦ (Despre ger) A scădea în intensitate, a deveni mai puțin aspru. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniști. ♦ A (se) îmblânzi, a (se) înduioșa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. mouiller.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

muiá (mói, muiát), vb. – 1. A umezi, a îmbăia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. – 4. A slăbi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crăpa; a se face zob, a mărunți. – 6. A pune rufele în apă înainte de spălat. – 7. A fi plin, încărcat de. – Var. înmuia. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, muiat, înmuiere).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MUIÁ vb. 1. v. înmuia. 2. (pop.) a întinge. (~ pâinea în sos.) 3. v. terciui. 4. v. moleși. 5. v. blegi. 6. a se încălzi, (prin Munt. și Olt.) a se pricăli, (înv.) a se încări. (Vremea s-a mai ~.) 7. (FON.) a (se) palataliza.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MUIÁ vb. v. atenua, calma, ceda, descrește, diminua, domoli, îndupleca, lăsa, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A (se) muia ≠ a (se) întări
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

muiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. moi, 3 sg. și pl. moáie, 1 pl. muiém, 2 pl. muiáți, imperf. 3 sg. muiá; ger. muínd
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a muia oasele cuiva expr. a bate rău de tot pe cineva.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a o lua la clarinet / la muie expr. (obs.) a practica felația.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

o muie de lei expr. (adol., glum.) o mie de lei.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink