MUGURÍRE, muguriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a muguri și rezultatul ei; înmugurire. – V. muguri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUGURÍRE s. (BOT.) înmugurire. (~ unei plante.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

muguríre s. f., g.-d. art. mugurírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mugurí vb., ind. prez. 3 sg. muguréște, imperf. 3 sg. mugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mugureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink