MUGITÓR, -OÁRE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (I); mugind. 2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. – Mugi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUGITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre unele animale) Care mugește. 2) (despre vânt, valuri etc.) Care vuiește; cu proprietatea de a vui; vuitor. /a mugi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUGITÓR adj. (rar) mugind. (Cu glas ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mugitór adj. m., pl. mugitóri; f. sg. și pl. mugitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink