MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚFĂ ~e f. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor, cablurilor; manșon. /<germ. Muffe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÚFĂ s. v. manșon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink